M-am saturat de tot,
De lacrimi si de foc,
De timpul care-a stat in loc
Si de toti cei care spun ca nu mai pot.
Nu vreau sa ma inec
Intr-un ocean de lacrimi tardive
De tristeti cinice si flacari pasive.
Nu vrea sa mai vad fete distruse
De patimi ascunse
In suflet cu o mie de lacate inchise
Si o mie de chei,o mie de vise distruse.
Se simte-n aer tristetea focului,
Ca un mesaj ascuns in fum
Ce nu ma lasa viata sa mi-o spun.
Lacrimi cad siroaie,
Diamante fierbinti ,incete si greoaie,
Sub povara carora grumazul se indoaie
Si tristetea trece la fel ca o ploaie,
Fierbinte si rece,vioaie si greoaie,
Ating pamantul ca o valvataie,
Nascuta dintr-un simplu foc de paie.
Vad focul inghitit de pamant,
Cenusa purata spre nicaieri de vant,
Am tacut o viata,acum incep sa cant
Nimic nu mai e sacru,nimic nu mai e sfant
N-au mai ramas decat ganduri firave,
Siraguri de perle purtate de vant
Spre tenebrele abisale si grave
Vreau sa vad in zarea sura
Siraguri de lacrimi obscure
Nascute din intentii pure
Trecute prin foc si matraguna,
Himere despre care toata lumea sa spuna
Ca au devenit a Infernului cununa
De laur,de glorie,faurite
Din desertaciuni si huma
Printr-o magie oculta nascocite
