Agonie

Mansarda e goala,iar prin geamul deschis,
O mie de ganduri sumbre-au patruns,
Genele geniului s-au intrepatruns..
E agonie,iar timpul trece ca prin vis.

Agonie de toamna..agonie funesta,
Viata devine o lupta terestra
Cu o miza grandioasa,celesta..
Sunet incert de cocori violeti

E o mare de verde,albastru si gri
Agonia te face sa te porti ca si cum n-ai sti,
De ce parte esti,sau de care sa fii,
Tablou in culorile mortii cu lama pumnalului
Pictat de geniul in descompunere,
Incercand sa recreeze lumi candva libere.

E un copac violet langa lacul de lacrimi,
Un suflet plapand hoinareste pribeag,
Spera sa gaseasca pe malul lacului ceva drag,
Iar cand o ladita care-ascunde inimi
Se deschide cu lama pumnalului din venin,
Agonia ia masca paradisului senin.

Agonizam prinsi de lantul mizeriei,
Sclavii eterni ai lumii progeriei.
O lume de otrava si venin,
Crestata de lama unui pumnal calit in chin,
Iar moartea pare ca apare prea brutal si prea putin;
Un portal minuscul,ascuns de ziduri dantelate din sange si venin
Acoperit cu o panza de matase zdrenturoasa,
De-un gaben palid,din matase roasa.
Iar viata e mai dureroasa si moartea ramane o angoasa,
Prin panza care nu mai poate sa se coasa.