Poate

Poate cand vei aparea
Tacerea o-sa dispara
Si voi scapa de singura fiara
Ce ma haituieste mereu,
Singuratatea,fiara solitara de veacuri

Poate,dac-ar fi altfel,
Viata n-ar lua in seama
Ca existi si ca exist,
Am fi doar doi oameni traind acelasi film trist,
Intunecat precum piatra de ametist.
Insa sub soare o poveste se naste,
O poveste frumoasa,poveste de dor,
Strigat salbatic,declaratie de-amor.

Poate ca seara,
Cu stelele-i mii,
Inca te-asteapta,
Te-asteapta sa vii,
Acolo unde-au fost primele
Scantei ale povestii.

Poate ca tu,poate ca eu,
Poate ca noi am fost mereu
Predestinati.
Predestinati sa cantam,sa povestim
Si chiar sa iubim
Aceleasi lucruri.

Poate c-ale mele povesti
Nu seamana a lucruri firesti
Dar poate ca tocmai ele
Te fac sa ma iubesti.

Sau poate...poate-i o iluzie ?
Sper sa nu fie confuzie
Si filmul sa se termine subit,
Asa cu a-nceput,nevestit.