sâmbătă, noiembrie 27, 2010

Rapsodie de toamna


A venit toamna la noi iar
Si ne-a adus acelasi dar
Ce totdeaunua-ncape in car
Covoare nesfarsite de rugina si de aur

Un soare cald cu raza lina,
Flori si culori de factura sublima
Doar pomii,vajnici paznici goi
Se uita piezis la noi

Neintelegandu-ne bucuria
Si de ce asociem
Venirea toamnei lungi cu feeria.

Doar pe iarba de smarald
Stropi de gheata cad
Facandu-i in ciuda parca
Soarelui cel bun si cald.

A venit toamna cu liniste,
Cu alai de struguri si gutui
Si o singuratate sumbra
De n-ai durerea cui s-o spui

Si agonia dezolanta a naturii
Care,in ciuda caldurii,
Iti ingheata sufletul
Si-ti ucide cugetul.

miercuri, noiembrie 24, 2010

Ceasul


Fie ca e mic sau mare,tot spanzurat de perete,
Este ceasul cel tacut,martor atator secrete.
El nu vede,nu aude,sta inchis in carapace
Pazind ca un gardian timpul,ca sa nu ii scape.

E sinistru,caci repeta aceleasi batai mereu,
Insa ceasului nu-i pasa de ce credem tu sau eu.
E al vremii ajutor,cu aluri de semizeu,
Fie ca esti treaz sau dormi,
El acolo e mereu.

Si cand moare nu e tragic,
Ci banal,lipsit de magic.
E inlocuit mereu,
Insa lui nu-i este greu

Sa accepte ca nu-i unic,
Ca sunt si altii ca el,
Spanzurati de un perete,
Din plastic,de lemn sau fier,
Construiti sa ne anunte
Trecerea timpului stingher.

Cufarul


Am gasit intr-o padure
Unde-mi cautam visele
Un cufar mic si negru
Cu o cheita argintie,
De care nimeni nu a vrut sa mai stie.

L-am deschis cu teama-n suflet
Cu teama micutului sipet,
Frica de a nu face ceva nedrept
Si timpul trecea mai mult decat incet.

Aveam un univers de vise
Iar in clipa-n care se deschise
Am simtit cum sufletu-mi tresarise
Si langa mine o floare rasarise.

Era in el alt cufar mic
Am prins curaj cand am vazut
Ca atuci cand l-am deschis
Pe primul,nu s-a intamplat nimic

L-am deschis,privindu-l cu ochi mari
Si asteptand magia unei zari
Pe care altii n-o vedeau,
Insa pe care-o acceptau.

El se deschise dand la iveala
O piatra ce era a lumii indoiala,
A vietii si mortii mitica podoaba
Comoara sacra,adapostita,
In inima vietii ingrijita.

Am luat-o cu mine si-am crezut
Ca a fost doar un vis ce-am vrut
Sa se intample,ca o replica la urat.

Insa piatra din mana imi arata
Ca e real,ca nu-i un vis
Si ca usa spre tainele de nedescris
Pentru mine s-a deschis,
O evadare tacita din abis,
Asa cum viata mi-a promis

marți, noiembrie 16, 2010

Renuntare


Nu mai cred in vise,
M-am saturat sa bat la usi inchise,
Sa depind de vorbele zise
In ciuda faptelor comise.

Renunt la visele suave,
De fapt cosmaruri marsave
Ce ma fac sa devin absenta,
Usor,dar cu desavarsire dependenta.

Am visat prea multa vreme
Iar acum realitatea doare,cand provoaca dileme,
Tragedii fictive,poveri de care sufletu-mi geme

Am fugit prea mult de realitate,
De tot ce inseamna adevar si responsabilitate,
Mi-am facut din vise refugiu pentru eternitate
Crezand ca ma vor proteja de maturitate.

Insa visele m-au aruncat in iresponsabilitate,
Intr-o prapastie macabra cladita de fapte
Si nu mai gasesc scapare nici in arte,
Vreau doar sa scap de vise prin orice modalitate
De puntea fantomatica ce leaga viata de moarte

Vreau sa renunt la vise cat inca se mai poate!
Caci m-am saturat de lacrimi uscate,
Nascute din iluzii desarte
Pana la urma viata e doar aleea spre moarte,
Nu mai exista "mai departe"!!

Paradis de cianura


Daca am fugit de o lume nebuna
Plina de durere,venin si ura
Am construit un paradis de cianura,
O lume a minciunilor pe care nimeni n-o fura.

Paradisul de cianura,paradoxal,nu are ura,
Nu plec urechea la tot ce da din gura
Orice sincer binevoitor in haina sura
Sa isi dea cu parerea daca mai avem masura.

Intre atatea valuri de cerneala
Ce-au curs si o sa curga pana la sminteala,
O insula de catifea fragila,ireala,
Ce pare rupta dintr-o poveste neclara.

In labirintul mai fragil ca sticla,
Miciunile ne fac sa uitam clipa
S-o traim cu sinceritate
Acolo unde se mai poate.

In lumea de torturi nuantate,
Ascunse sub decoruri pastelate
Otravurile amintirilor uitate
Sunt arma ce te scapa de toate,
Ajutandu-te sa intri fara complicatii in eternitate.

Cianura a pus capat suferintei,
A desavarsit opera credintei
Oferind libertate fiintei
Care inca se teme de sentinte

Paradisul a fost pierdut si l-am regasit,
Portalul spre el mi lam amintit
Secret tinut in tenebre captiv,
Cautat de demoni tardiv ;
Locul in care iti amintesti cat esti de activ
Sia renunti la a mai privi pasiv
Spectacolul lumii,actorule naiv!!!

miercuri, noiembrie 10, 2010

Putere



Am puterea sa vorbesc,niciun chef sa tac,
Imi fac din vorbe arme si din fraze te-atac
Nu vreau sa platesc pentru a va fi pe plac
Si nu e treaba voastra ce si de ce fac.

Am puterea sa va intorc lumile pe dos
Fara sa tin cont de ce-i frumos,moral sau scrupulos.
Va asumati riscul intrarii in haos
Si iesirea din el e mai mult de adaos

Am puterea sa cred,sa cern ce vad
Prin filtrele ideilor ce cad,
Fragmente incandescente iesite din Iad,
Si stalpii existentei voastre searbade
Sa ii privesc impasibil cum se topesc,sarmane pietre de jad.

Am puterea sa lovesc
Si n-o sa ma opresc
Pana timpul n-o sa il incetinesc
Printr-un gest nebunesc,
Insa oarecum logic si firesc.

Am puterea sa te fac sa gandesti
De fiecare data cand te strig pe nume
Nu-ncerca sa ma iei cu texte seci si dume
Ca nu ma mai impresioneaza multe-n lume
Indiferent de ce ar face,ce-ar spune.

Am puterea sa creez dune
Acolo unde era doar o pasune,
Unde pustiul stapanea o lume
In care nu mai existau rele sau bune.

Am puterea sa mint,sa strig si-apoi sa mor,
Sa ascult bocetele inaltate-n cor
De un cocor ratacit
Care a uitat cand si pe cine a iubit,
La un ceas prea tarziu ca sa-si fi amintit.

Pot face tot ce n-ati crezut
Si poate chiar mai mult
Caci nu mai tin cont de bariere
Dupa ce am invatat de la vipere
Ce m-au inveninat de-a lungul a ore
De viata incalcita,facand slalom printre repere
False,inutile,efemere si stinghere.