Paradis de cianura

Daca am fugit de o lume nebuna
Plina de durere,venin si ura
Am construit un paradis de cianura,
O lume a minciunilor pe care nimeni n-o fura.

Paradisul de cianura,paradoxal,nu are ura,
Nu plec urechea la tot ce da din gura
Orice sincer binevoitor in haina sura
Sa isi dea cu parerea daca mai avem masura.

Intre atatea valuri de cerneala
Ce-au curs si o sa curga pana la sminteala,
O insula de catifea fragila,ireala,
Ce pare rupta dintr-o poveste neclara.

In labirintul mai fragil ca sticla,
Miciunile ne fac sa uitam clipa
S-o traim cu sinceritate
Acolo unde se mai poate.

In lumea de torturi nuantate,
Ascunse sub decoruri pastelate
Otravurile amintirilor uitate
Sunt arma ce te scapa de toate,
Ajutandu-te sa intri fara complicatii in eternitate.

Cianura a pus capat suferintei,
A desavarsit opera credintei
Oferind libertate fiintei
Care inca se teme de sentinte

Paradisul a fost pierdut si l-am regasit,
Portalul spre el mi lam amintit
Secret tinut in tenebre captiv,
Cautat de demoni tardiv ;
Locul in care iti amintesti cat esti de activ
Sia renunti la a mai privi pasiv
Spectacolul lumii,actorule naiv!!!