Cufarul

Am gasit intr-o padure
Unde-mi cautam visele
Un cufar mic si negru
Cu o cheita argintie,
De care nimeni nu a vrut sa mai stie.

L-am deschis cu teama-n suflet
Cu teama micutului sipet,
Frica de a nu face ceva nedrept
Si timpul trecea mai mult decat incet.

Aveam un univers de vise
Iar in clipa-n care se deschise
Am simtit cum sufletu-mi tresarise
Si langa mine o floare rasarise.

Era in el alt cufar mic
Am prins curaj cand am vazut
Ca atuci cand l-am deschis
Pe primul,nu s-a intamplat nimic

L-am deschis,privindu-l cu ochi mari
Si asteptand magia unei zari
Pe care altii n-o vedeau,
Insa pe care-o acceptau.

El se deschise dand la iveala
O piatra ce era a lumii indoiala,
A vietii si mortii mitica podoaba
Comoara sacra,adapostita,
In inima vietii ingrijita.

Am luat-o cu mine si-am crezut
Ca a fost doar un vis ce-am vrut
Sa se intample,ca o replica la urat.

Insa piatra din mana imi arata
Ca e real,ca nu-i un vis
Si ca usa spre tainele de nedescris
Pentru mine s-a deschis,
O evadare tacita din abis,
Asa cum viata mi-a promis