joi, mai 12, 2011

Enigme uitate



Vise cernute,prafuite,
S-au nascut la ceas de seara
In locul unde cuvintele incep sa doara,
Iar decorul se topeste,ca o lumanare de ceara,
Amintiri ostile,amintiri uitate.

Totul e gri,e ostil,nimic nu e bine,
Astept cuminte sa treaca vremea pe langa mine,
Privesc fereastra,uitand de sine,
O dulce si latenta visare
Ascunsa in cuferele de cedru si santal,
Induse in agonia existentei,de un parfum ireal

E un sentiment ciudat si molcom
In lumea viselor unde ma legan din zori pana adorm,
A carei raceala mentolata ma duce in zbor
In lumea copilariei,iubirilor de care mi-e dor,
Dar poentru care ar trebui sa mor,
Pentru ca mi au mai ramas decat sipete pastrate ca odor.

Sunt enigmele unui suflet blazat,
In uitarea cu parfum de sange uitat,
Aruncate hidos,scufundate intr-o laguna
De pumnale otravite,cu lame ascutite
Care te unesc cu abisu-n apus pe nesimtite,
Ca miile de sperante prabusite
Pe un covor incolor de suflete cernite,
Asternute tacit de fiinte ravasite,
Peste pamantul reavan al cuvintelor nesoptite,
O eternitate de enigme uitate,de intelegeri tacite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu