Nori

E cerul greu de-atatia nori,
Sublimii si eternii calatori
Ce scruteaza zari,
Fiind martorii tacuti ale atator intamplari

Norii sunt lenti,
Si felul in care arata te face sa-i privesti absent
Cum se misca strident,
Fara sa le pese de vre-un impertinent

La sfarsitul fiecarei zile e masacru-n nori,
E un spectacol sublim,ce te face sa te-nfiori
Cand ii vezi insangerati in mii de culori
De la sange la roz si coral,ca niste flori

Norii sunt soli ce duc mesaje timpului,
Dar merg incet,adanciti in ganduri
Caci stiu ca ii va astepta in cranguri
Cand vor incepe sa soseasca,randuri-randuri

Si cand se intorc de departe
Nori sobri,in haine cernute
Venind cu vesti de nedreptate,
De ura,razboi si lipsa de pietate,
Suficienta ca sa lase zeitatile sa cada late

Dar norii mor si ei,
Caci sunt soli ceresti,nu zei!
Fie ca au mantia de sange,plumb sau lapte,
Cu totii impart aceeasi moarte,
Cazand cu zgomot surd din eternitate