E vara afara,dar ce folos...
La fereastra inca vad flori de zahar tos,
Imagine captiva intr-un decor intors pe dos
Numai ca gardul de sticla nu poate fi ros.
Sunt florile de gheata,
Care ma fac sa vad prin ele o noua viata,
O noua lume,un nou inceput,o alta fata.
E o floare de gheata,oglinda unei lumi in ceata.
Atata timp cat eu nu voi redeveni ce am fost,
Florile de gheata vor ramane tot acolo,
Ca niste gardieni infailibili la post,
Iar sa incerci sa le inlaturi nu are rost.
Florile de gheata nu au trecut sau prezent,
Pentru ele vremea nu trece nici repede nici lent,
E doar o clepsidra cladita de un dement
Din regrete,iluzii,lacrimi si ciment
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu