joi, octombrie 21, 2010

Cand


Cand viata moare-ncet,incet,
Iar tu-ti simti inima din piept
Ca bate in ritmul timpului abject
Ce curge fara regret sau urma de simtire
Lasand in urma-i doar o palid-amintire
Cum poti sa le consideri lucruri firesti?

Cand vezi ca esti mai vulnerabil
Pe masura ce cresti si devii responsabi
Uitand de lumea minunatelor povesti
Porti deschise spre taramuri ceresti
Mai poti tu oare,suflete,sa te opresti?

Cand visele-ti apar aievea
Si mor fara-ncetare,
Cum poti gandi,sarmane om,
Ca si un rege moare?

Cand iti vezi lumea daramata
De-o societate condamnata
La chinul etern al cautarii
Si la himera fericirii
A carei unica placere
E sa asiste insensibili
La a celorlalti decadere
Din teama de-a nu fi penibili?

Cand vezi ca totu-n jur
Respira ura si-arnca venin
Cum poti sa ramai pur
Atunci cand toti plecam asa cum venim,
Adica singuri,cu nimeni langa noi,
Doar ganduri si patimi ce ne-au lasat
Sa ne credem vioi,
Lipsindu-ne de fapt de vlaga din noi,
Destul de putina ramasa dupa soare si ploi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu