Nu vreau sa urc in trenul gri
Cuprins de agonia sumbra,
Locul obscur in care visele mor
Iar oamenii isi pierd sufletele;
Devenind elogiul disperarii mute,
Ce nu-ti cere amanunte,
Cand te rupe de bucuriile marunte,
De visele ce te-au facut
Sa te simti cu-adevarat implinit.
In timp ce trenul gonea,
Ca un balaur trist,la infinit.
Oamenii nu mai simt nimic,
Orbitii fiind de iluziile gratuite,
De geamul trenului morbid
Ca prin magie faurite.
Nu e soare,si nici luna,
Nu mai sunt nici cer,nici stele,
Acum e doar furtuna
Ce face din nori grei
Cerului cununa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu