Autumnale

Apus de toamna violet,
Padurea gri ingana
Dar ramura-i urca spre cer
Cu ura si batrana

Plecai din nou spre nicaieri
Cautand zilele de ieri
Cand ziceam ca trebui' sa speri,
Eternul posedat de albi luceferi
Ce nu demult pareau doi luciferi,
Spanzurati de-un cedru,stingheri
Stii foarte bine ca nu mai conteaza ce-mi ceri

Oglinda-i uda de noroi,
Desen pictat aievea
Cand micul suflet ce-l avea
S-a spart in mii de tandari

Lumina suiera incet,
Caci soarele-i pustiu
Iar luna te-o veghea de sus
Cand nu o sa mai fiu

Valuri de lumina curg,
Iar ceru' parca-i acru
Si daca asta nu-i destul
La usa-mi aud un speraclu
Care racaie tare si monoton,
In timp ce-mi fac sul
Visele in geamantanul de carton

Eu am plecat,lume senina!
Te-as ruga sa ma uiti curand,
Caci din ziua cea senina
Cu greu daca ti-oi scrie-un rand
Si sa stii,n-o sa fiu de vina

Toba incepe sa bata-n geam,
Arborele de pe ea prinse viata
Iar acum se-ntinde pe un an,
Mijlocitor,pod intre oameni si speranta
In vreme ce o cucuvea mi se-aseza pe clanta

Toamna imi mangaie cu drag
Sufletul lasat pe prag,
Impachetat intr-o hartie

Iar eu ma uit pe geam
Ca ploua peste-un deal cu vie
Sunt singura si-astept sa vad ce va sa vie
Dar...cine oare stie?
Ce-a inundat acum vajnica-ti campie
Cand a auzit strigand
Veverita tare-n crang.