marți, iulie 12, 2011

Miracol



M-am trezit la ceas de ziua si-am visat
Un secret cu creta desenat
Pe tavanul unui tren de un copil
Ce umbla sa afle lumea,tiptil

Lumea mi-a taiat aripile
Fara sa imi zdruncine idealurile.
Mi-au mai ramas fantasmele
Si secunde stinghere de melancolie

Nu va fi niciodata destul,
Insa macar sper ca va fi mai bine
Dupa tortura dinamic'a izolarii
Ce ma pune fata-n fata cu mine,
Fugarul ce-a retinut miasma disperarii

Imi pierdusem desaga cu miracole,
Acul cu care brodam cu dragoste ziduri
Iar ceea ce ma facea sa rup randuri
S-a ascuns undeva departe,
La adapostul lacurilor de foc
Si-al raurilor iuti de ape

Copilul stia tainele lumii,dar vroia
Sa gaseasca foaia unde-i scrisa viata sa,
Temator cand se gandea la ce va urma,
Tremurand sfios cand din ochi ii cadea lacrima..

Am aprins lumanarea si totu-a fost altfel,
M-am regasit din labirintul de oglinzi,
Si nu mai vreau nimic din ce n-a fost al meu,
Cioburi imaculate ce scapa-n noroi mereu
Lasand in urma o dezamagire si-nca un ateu

Si desenul din tavan fugi spre alte zari,
Sufletu-mi e un nebun ce a scapat de inchisori,
Gol si mare,dar plin de vise ce dau fiori.
In momentele-astea atingi cu zambetul nori
Si parca nu mai vrei asa de mult sa mori..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu