Debusolare

Ieri in miez de dimineata,
O raza livida de viata
Erupe din nadir,frizand infinitul,
Ucigand lent si fara mila zenitul.

Lumea se ascunde sub umbrele albe
Cerul tristetea fragila i-o soarbe
Ramanand macinata de regrete si dor,
Pamantul dandu-le timp de intors tuturor,
Sa revina in zile cu soare cand in suflet e nor

Viata asta e ciobita,caci a scapat de ceas,
Iar acun te lasa sa vezi tot ce a ramas
Fara voalari mai mult sau mai putin subtile
Insa cu desavarsire de prisos si inutile,
Caci valorile sfletelor sunt aproape nule.

Si vezi mereu acelasi film,cu aceiasi oameni tristi
Inundati de frustrari,baricadati dupa masti,
In fiecare secunda vezi Mari Ipocriti falsand,
Mari singuratici izolati,disperand,
Murind in incercarea de a salva o lume ce dispare curand,agonizand.

Si incepi sa te intrebi unde ti-e locul
Atunci cand retina-ti nu mai vede scopul
Iar crivatul incepe sa-ti otraveasca gandirea..
Nu trebuia sa te pierzi cu firea
In fata celor ce vroiau stapanirea
Ultimului suflet bland,
Sacali si lupi minute numarand.

Fugi si ascunde tot ce ti-a mai ramas
Striga toti prinsii in ultimul ceas
Cu demonii temerilor in glas,
Viperele si ura-mi intreaga ti-o las.

Pamantul si cerul s-au scufundat in purpuriu,
Eu de mine nu mai am cum sa stiu,
Mi-e greu sa-mi dau seama care-i mort,care-i viu,
Caci e doar marturia unui suflet pustiu.

Un zid a mai fost daramt
Si ultima bariera s-a sfaramat,
Drumul dintre viata si moarte fiind pavat
Cu albastru,cu negru si nisip cautat
Prin zapada ucigatoare
De celelalte doua batrane vrajitoare
Ce in maci s-au imbracat
Si fara teama de maine clepsidra de safir au spart.

Vremea s-a imprastiat
In cioburi inedite,infinit colorate,
Caci,asa cum ne-a aratat,
Toate-s vechi si noua-s toate,
Iar din morti se-ntoarce cine poate.