Confuzii tardive

Am descoperit ca n-am mai nimic cu creaturile alaturi de care imi placea sa pierd vremea si pe care le credeam parti din mine. Pe care le CREDEAM , insa am realizat in urma unui conflict ca eu nu am nimic in comun cu acele persoane,si nici ei, unii cu altii.
E ciudat ca dupa o viata petrecuta cu ei, vreme in care am impartit totul,sa iti dai seama ca sunt niste srtaini, cel mut niste cunostinte.
E destul de greu sa te decizi la inchieierea unui capitol care s-a intins pe o perioada atat de lunga, insa alta solutie nu-i la orizont.
Si ceaa ce e mai trist e ca mai sunt multi ca mine, care cred ca toti cei care sunt in preajma lor le sunt prieteni, ajungand sa sufere din cauza dusmanilor deghizati. Poate ca nu-s chiar dusmani, dar mai mult ca sigur cei care iti vor binele cu adevarat sunt o parte insignifianta din multimea numita generic " prieteni ".
Asta se intmpla mai ales din cauza prejudecatii conform careia daca nu ai x prieteni, cat mai multi , esti un pericol social, esti catalogat ca fiind asocial si ciudat, un singuratic, devii inexistent in planul social.
Pacat ca societatea a denaturat astfel semnificatia cuvantului " prieten " ,din cauza ei avand loc situatii ca cea pe care am descris-o