Chemarea pamantului

Asistam de la o vreme la un adevarat exod , tot mai multi oameni mutandu-se din orase in sate. Cauzele pot fi multiple : lipsa banilor,dificultatea vietii intr-un oras,nu conteaza cat este de mare;insa,departe de toate aceste motive,cauza o constituie chemarea pamantului. Pamantul exercita o atractie imposibil de neglijat asupra oamenilor,lucru vizibil mai ales atunci cand o persoana vrea cu tot dinadinsul intr-un anumit loc.Motivele invocate pot fi infinite,insa oamenii care manifesta asemenea dorinte ( "toata viata am vrut sa vad Marocul" sa zicem ) le manifesta deoarece exista ceva in interiorul lor care le spune ca in acel loc se vor regasi,vor gasi parti din ei...Este sentimentul inexplicabil ce te face sa te intorci intr-un anumit loc,sentimentul pe care nu-l poti clasifica si totusi e imposibil sa il ignori.....esntiment trait de toti oamenii uneori.
Deasemenea,daca stai pentru o perioada mai lunga intr-un anumit loc,ajungi sa dezvolti o legatura inconstienta cu acele meleaguri,fapt ce te face sa te intorci acolo,si nicio plecare sa nu fie definitiva. Acest fenomen are o rezonanta mai puternica in cazul oamenilor care si-au parasit plaiurile natale in cautarea unei vieti mai bune,acesta fiind poate si motivul pentru care asistam la aceasta migratie in masa urban-rural.
Asa ca,desi nu observam aceste lucruri,ele exista,insa depinde numai de noi daca vom incerca sa le intelegem sau le vom ignora

Poate

Poate cand vei aparea
Tacerea o-sa dispara
Si voi scapa de singura fiara
Ce ma haituieste mereu,
Singuratatea,fiara solitara de veacuri

Poate,dac-ar fi altfel,
Viata n-ar lua in seama
Ca existi si ca exist,
Am fi doar doi oameni traind acelasi film trist,
Intunecat precum piatra de ametist.
Insa sub soare o poveste se naste,
O poveste frumoasa,poveste de dor,
Strigat salbatic,declaratie de-amor.

Poate ca seara,
Cu stelele-i mii,
Inca te-asteapta,
Te-asteapta sa vii,
Acolo unde-au fost primele
Scantei ale povestii.

Poate ca tu,poate ca eu,
Poate ca noi am fost mereu
Predestinati.
Predestinati sa cantam,sa povestim
Si chiar sa iubim
Aceleasi lucruri.

Poate c-ale mele povesti
Nu seamana a lucruri firesti
Dar poate ca tocmai ele
Te fac sa ma iubesti.

Sau poate...poate-i o iluzie ?
Sper sa nu fie confuzie
Si filmul sa se termine subit,
Asa cu a-nceput,nevestit.

Daca

Daca n-ai fi aparut
Oare cum ar fi fost ?
Oare as mai fi simtit
Ca singur viata n-are rost?

Daca n-ai fi fost cum esti
Oare vrerile ceresti
Te-ar mai fi adus la mine ?

Daca nu ma cunosteai
Oare cat ar fi contat ?
As fi ramas doar un om neinsemnat.

Daca n-as spune povesti
Ai sti daca ma iubesti ?
Oare stii ca fara tine
Singura-s si ca nu-i bine ?
Ca eu traiesc din amintiri
Si mereu astept sa vie
Altele noi,
Care din UNU sa-l faca pe DOI
Si din EU sa faca NOI ?
oare stii ?

Simplitatea in goana dupa fericire

Simplitatea a devenit,odata cu trecerea vremii si upgradarea constanta o notiune aproape necunoscuta.Oamenii vremurilor noastre,mereu in cautare de lucruri noi, care sa sparga rutina si tiparele conventiilor,uita de lucruri care pot face o zi de cosmar una sblima.Poate parea ciudat ce spun, dar oamenii cauta copilaria deoarece atunci se bucurau de tot ce-i inconjoara : o floare,o pasare,un zambet.
Azi,presati de griji si de alte lucruri " importante " uita de acele mici bucurii care le colorau viata in roz,acele bucurii atat de accesibile.
Oamenii complica lucrurile cu credinta ca ei,de fapt , le fac mai simple. Din acest motiv,fericirea e foarte rara,iar cei ce gasesc poarta spre ea sunt priviti ca niste criminali,deoarece au ceea ce restul doar viseaza,nestiind ca fericirea,obsesia umanitatii dintotdeauna,e de fapt ,atat de aproape de noi.
Am crezut mereu ca fericirea e complicata si inaccesibila,pana cand,intr-un moment de reflectare,am realizat ca singura cheie spre fericire e simplitatea.

Concepte despre viata

Intimitatea......traim intr-o tara democratica si se presupune ca exista.Asta teoretic,pentru ca in realitate azi intimitatea asa cum o stim a disparut aproape cu totul.Suntem monitorizati prin satelit,iar sa spionezi pe cineva a devenit o joaca de copil.
Azi oamenii sunt mult mai dispusi sa spuna lucruri pe care mai apoi sa le regrete,lucruri care in alte circumstante ar fi fost luate in mormant,nerostite.
Oamenii,in goana lor dupa iluzii uita ce sunt,de ce au ajuns unde se afla in prezent,si-au uitat radacinile si ce ii face diferiti.
Azi,sub diverse influente poti mult mai usor dezvalui " prietenilor " lucruri ce ar trebui trecute sub tacere. Zic " prieteni " deoarece cred ca fiecare prieten bun devine odata si-o data dusman.Fara trimiteri,fara aluzii.Oamenii pastreaza in ei instinctele criminale,dar acum , datorirta evolutiei speciei,nu se mai multumesc sa iti ucida corpul.,ci vor sa te ucida spiritual,prin tradare.
Asta nu se intampla doar in Romania , ci pe intreg cuprinsul planetei,ca o pandemie ce a cuprins o specie intreaga. Ne vom trezi oare ? Asta ramane de vazut

Confuzii tardive

Am descoperit ca n-am mai nimic cu creaturile alaturi de care imi placea sa pierd vremea si pe care le credeam parti din mine. Pe care le CREDEAM , insa am realizat in urma unui conflict ca eu nu am nimic in comun cu acele persoane,si nici ei, unii cu altii.
E ciudat ca dupa o viata petrecuta cu ei, vreme in care am impartit totul,sa iti dai seama ca sunt niste srtaini, cel mut niste cunostinte.
E destul de greu sa te decizi la inchieierea unui capitol care s-a intins pe o perioada atat de lunga, insa alta solutie nu-i la orizont.
Si ceaa ce e mai trist e ca mai sunt multi ca mine, care cred ca toti cei care sunt in preajma lor le sunt prieteni, ajungand sa sufere din cauza dusmanilor deghizati. Poate ca nu-s chiar dusmani, dar mai mult ca sigur cei care iti vor binele cu adevarat sunt o parte insignifianta din multimea numita generic " prieteni ".
Asta se intmpla mai ales din cauza prejudecatii conform careia daca nu ai x prieteni, cat mai multi , esti un pericol social, esti catalogat ca fiind asocial si ciudat, un singuratic, devii inexistent in planul social.
Pacat ca societatea a denaturat astfel semnificatia cuvantului " prieten " ,din cauza ei avand loc situatii ca cea pe care am descris-o

Despre generatia virtuala

De la o vreme suntem asaltati de progresul tehnologic,iar tehnologia a ajuns o componenta esentiala a vietii cotidiene, indiferent de mediul in care traim.
Acest lucru este vizibil mai ales daca ne gandim la internet.Acesta a devenit o parte esentiala a vietii sociale, in special pentru tineri si adolescenti,care nu concep viata fara mediul virtual in care pot uita de emotii si de teama esecului, lucruri onmiprezente in realitate. Tot mai multi tineri devin dependenti de internet, iar ceea ce este cel mai grav, uita sa comunice atunci cand se afla in fata interlocutorului.
Da, tehnologia e un pas important in evolutia umanitatii,insa,ca orice lucru existent in acest univers material, e caracterizata de dualitate.
Prin dualitate, orice lucru poseda o parte profund pozitiva si alta profund negativa.
Generatia internauta, din care fac si eu parte, a uitat ce este fericirea, chiar daca e relativa, are totusi niste coordonate,variabile de la un individ la altul.Eu cred ca fericirea e aici si acum,bucurandu-te de lucrurile mici : o floare, un fluture, o pasare, o raza de soare, un zambet sincer. Insa oamenii au fost absorbiti in capcana vremii, blocati in trecut si viitor, au uitat sa traiasca si au pierdut " formua fericirii ", atat de simpla si in acelasi timp atat de complicata,atat de aproape si atat de departe.
Oamenii vor descoperi fericirea atunci cand vor intelege ca ea nu tine de dimensiunea materiala in care suntem tinuti captivi inconstient si involuntar,e ceva ce tine de spirit si care se schimba pe masura ce evoluam spiritual.