Efemer

Cerul e albastru,soarele luceste si totu-i efemer.
Un zbor timid de fluture sopteste ca n-are rost sa sper,
Padurea crinilor de nea stropita cu sange ma face sa disper
Iar chiotul unui paun in miez de noapte striga la cer

E mai efemera realitatea ca visul,
Mai trista soarta celor ce neaga abisul
Decat a celui ce se crede proscrisul
Unor vremuri apuse si renascute tarzii,
Insa tu,grabitule,nu ai de unde sa stii

E mai efemera vina ca ruginna
Si mai negru sufletul celui ce dezleaga enigma
Dintr-un colt de lume putred,uitat,
O pata grie,funesta,intr-un oras colorat,
De reflexiile veninului greu acaparat

Viata dispare,moartea ramane.
Traiesti de-abia atunci cand nu mai imparti lumea in rele si bune,
Cand suflet si corp iti afunzi in spume
Si nu iti mai pasa de nimeni ce spune,
Cand nisipul sub talpi lava devine,
Tu un singuratic devii in lume,
Stiloul la scris nu se supune
Si totul se prabuseste in cioburi nocturne,
Amintiri trecute dintr-o alta lume.