Scrisoare pe vant

A ajuns oare la destinatie scrisoarea mea?
Oare cat s-au bucurat cand au citit ce era scris in ea,
Marturii tacite ale zilelor fugite
Pe covoare de vant spre alta lume,
Nelasand in urma nici macar un nume

E scrisoarea mea pe vant,
Scrisa cu lacrimi in gand
Terorizata de intrebarea cand
Va disparea ultima urma de sfant.

E o petala de trandafir uscata..
Dovada a vremii ce inca se desarta
Indolenta spre alte vami,
Fara sa ii pese de povesti,lacrimi sau vremi

A aparut ca din senin scrisoarea
Ce nu face decat sa sporeasca mirarea
Despre tot ceea ce va ramane din nisip,
Doar un alt castel in Spania pustiit

Pe brate de vant strengar purtata
E scrisoarea cea nou creata
Din amintiri vechi si noi
Care in fieacre secunda viata imbata
Ca un parfum tare,cu rama cerata,
Purtata in acelasi timp de doi
Copii veseli ce isi cautau in gunoi
Visele,povestile,sufletele inghetate sloi,
Ucise nevolnic de ura din noi

E doar o scrisoare pe aripi semete de vant
Si timid ca o straina iti aluneca in gand
Amintirea visului cel mai naucitor
Care ti-a navalit sufletul de muncitor
Asa cum ziua il ucide,otravitor,
Cum un altar sacru e cuprins de foc mistuitor

O ultima granita e trecuta de dor
Asasinul umbra,parte din decor,
Pitit sagalnic dupa un sters sicomor,
Gandind in liniste si parfum urmatorul omor