Senin

Ceru-i senin ca o oglinda curata,
De-o pasare-n zbor fugar sagetata,
Senin ca visele cu parfum de mar crud,
Ca sufletele celor ce plansul n-aud

E senin decorul de pe prund,
Locu-n care ma ascund
Cand vreau sa fiu eu cu mine,
Confuza de prea mult bine

E un camp cu macii rosii,
Amintirea timpului de care niciodata nu vei sti,
Cu litere mari,din izvoare si fioruri
De care suntem legati prin doruri

Radacinile unui arbore,inspaimantatoare,
Au luptat din greu sa iasa la soare,
Sa ne-arate ce oroare,ce lume devastatoare
Ascunde dibaci nadirul in maruntaiele sale

E frumos,soarele arde,iarba-i verde,e senin
Poti sa juri ca orice chin a pierit
Ca un tardiv si ultim suspin,
In pocalul negru cu venin,
Ce s-a distrus acum in soare
De nici amintire nu mai are