Ploua

Ploua surd,cu lacrimi triste
Cerul cu perdea de ametiste
Priveste omenirea cufundata-n vise

Cad picuri reci ca niste fise
Zvarlite din fisicuri scrise
De sufletele ascunse,
Care si-au pierdut din vise

Geamul e lovit de diamante reci
Si privit cu ochi seci
De cei ce nu mai sunt decat cateva zeci

Timpul trece incet,lent
Cand privim ca absenti
Lumea ne crede pretendenti,
Cautatori ai comorilor ascunse
Si vor sa ne scoata din carti
Trimitandu-ne in locuri nepatrunse

Ploaia se naste si dispare spre nicaieri
Il asteptam si pe maine,ca pe ieri
Asta e ce suntem noi
Si daca nu intelegi,nu ai ce sa ne ceri...
Asa ca e mai bine sa pieri
Fara sa faci zgomot si sa disperi
Constientizeaza ca nu vom face ceea ce tu ceri!

Vointa ce goneste picurii de ploaie spre abis
E cea mai reala,nu e un vis
Nu e un lucru nascut in tenebre,
Doar martori eterni ai eternelor umbre,

Invelite de veacuri sub giulgiuri sumbre
Si scoase la lumina din penumbre