Era un inceput de vara torid,undeva in lume.O eleva se plimba,cu pasi marunti,lenti,prin orasul ce intra parca in putrefactie.Avea "o fereastra"...si-o luase singura de fapt.Si acum cutreira prin arsita de iunie viteaz,nestingherita,gandindu-se la tot felul de lucruri,iar,pe nesimtitite,a ajuns pe stradutele pavate ale parcului,parcul atat de pomenit de toti liceenii...fie mai mari,mai mici sau de-o varsta cu ea.
Simtea cum o moleseala ii cuprinde corpul pe secunda ce trece,ca fiecare pas pe dalele parcului o infiorau.Era ceva bizar,parca ar fi pasit pe amintiri,pe sticla fierbinte si taioasa,pe ceva sfant.
Se stia depasita de ceea ce simtea,asa ca se aseza pe o banca,la umbra unei salcii,sperand ca va trece repede...n-avea timp de pierdut.
Incerca sa ramana treaza,dar fu peste puterile sale.Bau o inghititura din sticla cu apa pe care o purta mereu la ea si,fara sa vrea,inchise ochii.
Apoi,simti subit un val de racoare.Deschise laarg ochii sa vada ce e si se trezi in alta lume,una de vis...
Banca si parcul disparusera,iar ea statea pe pamant.Sau pe cer,nu era sigura inca.
Era...alta lume.Una frumoasa,dar de o frumusete rece,moarta...Totul in jur era diafan,stralucitor si opulent.Si pentru prima data se trezi in ea instinctul : intai vazu cat e de mica si se temu.Apoi,manata de curiozitate,se duse sa vada ce ascund faldurile mari.Si gasi,intr-adevar,un sevalet uitat parca de un pictor ce vroia sa deseneze acolo.
Cauta prin buzunare si gasi un creion.Cam tocit,dar..
Incepu prin a desena o pisica.Si mata vargata,rosu cu mov,aparu langa ea,mieunand suav.Apoi urmara un stilou,o floare,un lac.Si,ca prin miracol,au aparut,pe rand,toate.
Acum ea devenise ce si-a dorit,ce a visat in secret...era Dumnezeul propriei lumi.
Se simtea coplesita si singura ; singurul suflet din faldurile alea mari,de argint.Desena o usita si reveni in parc,mai bucuroasa ca oricand.
Avea acum o a doua casa,o lume unde avea drept de viata si de moarte,care ii dadea aripi.
Lasase in locul ei,ca paznic loial,un catel visiniu si usa intredeschisa...ca sa se intoarca acolo,pe nebuloasa ei,oricand.
Si pleca spre liceu zambind..acum intelesese care era magia parcului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu