Orasul de sub mare

Odinioara,sub mare,intr-un loc ferit,era un oras.Toata lumea il cauta,dar numai cei de pe tarmul marii il stiau,dar,cu toate astea,desi recompensa pusa pentru oras era una frumusica,cei de pe tarm nici nu se gandeau macar ca ar putea sa ii dea pe mana profanilor curiosi. Era un orasel ce se nascuse dupa ce barbarii se asezasera in ruinele vechii Crete,prietenosii pescari de pe insulita fiind urmasii acelor barbari.Pescarii aveau,printre altele,o echipa de doua fete care se scufundau dupa perle si nestemate.Nu se scufundau niciodata fara a lua cu ele panzeturi:era ceea ce le cereau fratii de sub ape;panze si fructe.In schimb le dadeau tot ce era pe vasele care se scufundau:cufarase,carti,valori... Si alcatuirea acestui lacas submarin era una ciudata:cladirile semanau cu ruine ale vechilor cetati,care erau acoperite cu mii de sarade intiparite in dantela ce crea tablouri din piatra,fara culoarea si prospetimea date de sufletul pictorului,ci cu pasiunea si dragostea mesterului ce le-a sapat prin forta cu dalta,vrand cu tot dinadinsul sa lase-n urma-i un lucru bun si trainic,care sa placa si altora.Orasul de sub mare se numea Imdemmi Grota si fusese fondat de supravietuitorii unei nave cu cavaleri maltezi,ajutati fiind de batranul intelept de pe tarm. Asta-i lega pe ei,facandu-i frati:juramantul de la groapa ca nu vor face nimic unul impotriva celuilalt.Batranul intelept ce-i ajutase murise,dar le lasase cu limba de moarte insularilor ca de vor ridica mana la fratii de sub apa,ale lor vor fi sfarsitul si suferintele eterne! Stradutele erau facute asemeni unor panze de paianjen,iar in centrul acestei retele se afla templul cetatii. Templul era o ruina mareata, a carei poarta era o simpla arcada de fildes pe care erau inscriptionate aforisme hinduse,scrise insa-n ebraica veche. Nu avea acoperis,in locul lui fiind radacinile unei mangrove ce strapungea apa,atingand Luna ca un varf de sageata ascutit.In mijlocul templului de altfel gol,o cascada enorma de sange fumegand a viata si povete,pe care lumina aspra a lunii o facea sa para inchegata,rece si cristalizata.Cascada aparuse din senin,la doua zile dupa ce fondatorul urbei murise exact in acelasi loc. In acest oras isi ducea traiul pasnica,prietenoasa si saritoare cu tot ceea ce putea,o batrana vioaie pe nume Vanda.Baba Vanda era iubita de toata lumea,deoarece era o fire prietenoasa mai ales cu tinerii si copiii orasului,pe care-i lua la ea acasa pentru-a le spune povesti despre vremurile fondarii,pe care le traise,sa-i invete si pe ei tainele magice ale plantelor si pietrelor.De asemenea,dadea petreceri cu ceai si serbet in casuta ei,pentru cei tineri,pe care-i invata cum sa fie placuti,cuviinciosi,sa placa fara extravagante inutile. "Caci extravagantele-astea,dragilor,nu duc niciodata la nimic bun.Simplitatea e frumusete,cuviinta si trainicie dragii mamei,felul de a fi cel mai avantajos." Doamne,si daca nu avea un fe de-a povesti...o minune.Era molcoma la vorba,care curgea asemeni unui rau de campie,molesit de parjolul verilor,iar povestile-i te fermecau.Tin minte ca ne-a dus odata sa vedem tunelul prin care puteam ajunge la cei de pe insula fara sa inotam atat de mult. Noi ii spuneam Matusa Zanda,iar sora mea mai mica a plans-o ani in sir pe cea care-i aratase cm sa se comporte cu pianul si vioara ca sa faca muzica,o invatase sa brodeze si sa picteze,far-a uita de ceea ce era pentru ea insasi esenta vietii:cuvintele. O invata arta de-a pune tot sufletu-n cuvinte,sa vorbeasca din dragoste de vorba si de oameni si o ajuta sa inteleaga mersul rotitelor universurilor comprimate numite suflet. Am fost cu Carmen pe insula la doua zile dupa ce Matusa a murit,sa-i vestim si pe cei de sus de ceea ce patisem si am ramas mirata sa vad prinosul de iubire si respect ce i se oferea si cum copilasi de-o schioapa fugeau prin nisip in talpile goale spre casutele vopsite-n alb sa-si anunte mamele ca "A venit aristocrata!".Si Dumnezeule,cata dragoste se revarsa asupra-ne! Era ca si cum am fi nimerit in familia pe care,ratacitoare,o uitasem.La un momentdat aparu si inteleptul satului,prieten cu fondatorul si cu Baba Vanda.Avea parul si barba sure,lungi pana aproape de calcaie,imbracat cu o rasa lunga ce matura nisipul,alba,de in.Era descult,pasea agale catre noi si-avea o hartie veche-n mana,iar in ochii-i de miere erau lacrimi ce straluceau asemeni celor mai pretioase geme vazute vreodata. -Stiu copila,sopti stins punandu-mi mana-i de parinte bun pe crestet.Vino cu mine. L-am urmat increzatoare pana la o plaja salbatica,plina de stanci. -Uite ce mi-a lasat Vanda pentru voi.Te-am luat pe tine pentru ca sora ta e prea fragila ca sa afle direct. -De unde stiti ca mi-e sora?il intrebai mirata -Dupa faptul ca semanati.Aveti acelasi par rosu si buclat,iar ochi de-un albastru ca al vostru nimeni nu mai are.Dar sa revenim copila draga. Lasai capul in jos rusinata si am asteptat,cuminte,sa aflu ceea ce avea sa urmeze.Batranul incepu sa citeasca lin,intocmai ca ea inscriptiile de pe arcada templului,povestile si istoria,fapt ce-,mi smulse cateva lacrimi reci,ce-mi arsera obrajii biciuiti de briza jucausa. Nu-mi mai aduc aminte textul scrisorii,fiindca eram mult prea coplesita de tot ce era in jur pe de-o parte,iar apoi pentru ca moartea singurei fiinte din orasul meu acvatic care ma iubise vreodata cu adevarat ma debusolase complet.Imi amintesc doar ca-mi lasa casuta ei si,pentru ca ma stia ca fiind ,ma pusese in fruntea orasului.Era pentru prima data cand oraselul nostru avea un sef! Surorii mele ii lasa bijuteriile,toate,cu exceptia ceasului de veston primit ca dar de despartire.Mi-l lasa tot mie,spunandu-mi ca avea sa ma ajute cu mult. Nu-mi venea sa cred,si as fi dat orice sa o pot avea din nou aproape,fara toate complicatismele-astea inutile. Recunosc,rusinata de izbucnirea necontrolata de atunci,ca m-am aruncat in bratele batranului,epuizata de durere,plangand.Sincer,m-a surprins reactia lui,mai mult decat orice altceva. M-a luat in brate si a inceput sa planga,aidoma unui copil. -Stiu ce simti fetito,chiar stiu!ofta adanc -De unde sa stiti?N-aveti de unde!! -Ba da.Mi-era sora. Am inceput sa plangem amandoi,privind printre lacrimi marea ce ne acoperea suspinele cu murmurul sau jalnic. Inmormantarea n-am putut-o vedea,zaceam in tunel,plangand ca am ramas singura pe lume.Era pentru prima oara cand am realizat ca sunt un bob de nisip pe plaja,ca nu conteaza pentru nimeni cum sunt eu sau....daca mai sunt.Sentimentul m-a sfasiat ca pe o carpa veche. Deplangerea mi-a fost tulburata de un vaiet prelung ce razbatea din capatul tunelului.Acel vaiet a fost cel mai sfasietor lucru pe care l-am auzit vreodata.Am pornit,desi cu sufletul greu deja,cu pasii lenti,agale,spre capatul tunelului,cu o presimtire amara. Odata ajunsa acolo,in negur-aia tenebroasa,pe un pat de mal ranced,un copil ranit,ce ma privea cu ochii mari si goi,rece,care parea ca m-asteapta. Nu era dintre ai nostri,caci ii stiam pe toti de la scoala unde-i invatam sa simta,sa traiasca,sa vorbeasca...practic SA FIE,mai presus de orice altceva.Nici insular nu era,ei erau cu totii bruni,cu parul negru,micuti,cu ochi migdalati ce pareau de catifea. El era alb,cu ochii ca marea si par blond,buclat,cu pielea alba,fina ca o coala de hartie pe care sangele-nchegat,asemeni unor pete de cerneala aruncate de-a valma o intina. -De cand te-asteptam!imi sopti tremurat -Nu esti de-aici,nu? -Nu,m-am pierdut in reteaua asta acum o saptamana.Te rog,ia-ma cu tine. -Nu ma ruga,te iau oricum.L-am ridicat in brate-era usor ca un fulg de nea. Am fost vizibil uimita sa aflu ca tunelul e,in fapt,o retea.Deci aveam multe de aflat.Curiozitatea imi fusese trezita. Am mers si l-am dus la mine-n cameruta pe care mi-o pastra intotdeauna Zanda pentru vremuri de restriste.L-am oblojit,i-am tratat ranile cu o fiertura de unt,miere si musetel invatata tot de la ea.I-am spus povesti asa cum imi spunea ea mie candva.Eu m-am dus la semineu si am inceput sa caut prin maldarul de carti. Citeam,absorbita de trecutul ce stiam ca avea sa mi se reveleze,in taina,doar mie,cand am simtit o rasuflare calda in spate,ca un fior.Micutul meu prieten,pe care il botezasem Ian,venise dupa mine.Tremura,asa ca l-am luat in brate.Aveam si eu nevoie de alinare,aidoma lui. -Numele meu e Phill.Vino cu mine,vreau sa vezi ceva. Am mers cu el pe o poteca lunga si destul de lata,tapetata cu frunze de artar si plop.Nu erau decat doua bancute firave acolo.Cerul era plin de stele,iar el imi arata cu manuta-i alba spre luna. -Uite,uite! Intr-adevar,rasarea acum soarele,un rasarit de soare cald si moale,leganat de-o boare calma de vant.Vantu-mi aduse cu sine un petic de hartie pe care scria,caligrafiat surprinzator de frumos:"Si ce-i acum,e ca ce-a fost,dar seamana cu ce va fi,Iar tu numai trecutul tre' sa-l stii!" Ciudara sarada a fost destul ca sa ma dea peste cap.Deci mai fusese ceva,inainte de ape.Bine-bine,dar....CE??? -De ce se fac razboaiele?Ca-s urate,doar nu le-o fi placand!imi zise privindu-ma cu ochii-i mari. -Ca sa se echilibreze balanta intre bogati si saraci.Dar sa stii dragule ca-s niste nascociri rele. Asta era! Razboiul era cheia saradei si,poate,a intregii mele misiuni.Il priveam cum statea acolo,pe banca,aidoma unui idol de clestar al unui timp apus. -Ma poti duce la tine acasa?il intrebai cu jumatate de gura,simtind ca acolo voi gasi relicvele ce-mi lipseau din puzzle-ul acela incalcit. -Dac-as putea sa-mi reamintesc drumul numai...Mi-e dor de colibioara mea,ma crezi? -Da.Tocmai de-asta vreau sa te ajut.Vreau sa-i cunosc si pe-ai tai,ma lasi? -Eu nu-s din lumea asta,nici din cea de va sa vina.Daca ei se vor lasa vazuti,da. Imi confirmase mica banuiala,asa ca m-am indreptat spre casa,tinandu-l de mana,triumfatoare.I-am facut o bautura asemanatoare ca gust cu ciocolata calda,l-am pus sa doarma,leganat de muzica imperceptibila senzual a lumii.M-am reintors in biblioteca Babei Vanda si am luat o carte veche de istorie-eram convinsa ca acolo voi gasi raspunsurile la toate intrebarile mele. Si,intr-adevar,acolo se povestea de un razboi cu lumea de gheata,razboi in care acea lume isi pierduse comoara,iar noi pierdusem sipetul cu textele scrise de zei,texte ce vorbeau despre nasterea poporului nostru din galceava mai multor zei pe cand timpul si viciile nu ne mistuiau,si despre indatoririle pe care liderul nu trebuia nici macar sa se gandeasca sa le incalce vreodata. Asa ca a doua zi pe la amiaza,l-am luat cu mine pe micut in tunel,si,la apus,am ajuns intr-un satuc mititel si plin de farmec,ce fremata a viata si a multumire.Femeile alergau de colo pana colo,iar batranul preot ne intampina.Pe pragul unei casute cam darapanate,o femeie plangea. Avea parul de aur in valuri ce-i cadeau pe umeri ca o cascada,iar ochii-i inlacrimati iti rupeau sufletul de mila. -Nu mai plange,am venit cu el,e bine,nu-ti fa griji,incercai eu s-o linistesc,stangace. -Da?Cum sa vina cu tine,tu esti o straina doar!ofta ea, -Ian,vino! Nu stii cum l-am gasit,sfartecat de rani...L-am doftorocit si l-am iubit.I-am spus povesti,iar el m-a ajutat sa trec peste. -S-a dus,nu-i asa? -Da,a murit.Si mi-a lasat de aflat trecutul,dupa ce am fost pusa lider tot de ea. -Of,biata de tine...Uite,du-te in coliba preotului,cred ca pe tine te asteapta. Am intat in coliba,unde-am gasit un batran fragil,ce sta,asteptand ceva dintr-un timp incert,murmurand parca o vraja,un cantec,o taina. -In sfarsit ai venit! Uite ce am sa-ti dau.Sa ai grija cum umbli cu ea,e fragila si destul de pretentioasa. -Da,am inteles.Poti sa-mi povestesti despre acel razboi? -L-ai scapat pe puiul nostru ranit,poti face orice.Noi iti suntem vesnic recunoscatori.Razboiul a inceput cand vasul nostru incarcat cu prada unor lupte lungi in care pierdusem mai mult decat rascumparase acel aur.Vasul nostru se scufundase in apele lor,dar ei nu recunosteau nimic.Adnazii erau o natie dezvoltata,insa cu un orgoliu imens,care venea din cunostintele lor net superioare.Era o mandrie intelectuala; de altfel ei ne-au invins prin viclesug. -Si cum de-au ajuns tocmai sub ape? -Un asteroid urias a cazut din cer,ca pedeapsa a trufiei lor nemasurate.Asa s-au separat adnazii de insulari. -Si ce rol am eu?Caci Baba Zanda mi-a zis ca,pentru ca sunt si curioasa,sa pot duce rolul de lider,ceea ce ma-nspaimanta,pentru ca mi-a lasat cu misiune o taina a trecutului.Mi-e teama si nu stiu ce sa fac,de ce as putea gasi.Mi-a zis ca ceea ce voi gasi constituie tot ceea ce eu,ca lider, va trebui sa urmez. -Linisteste-te copila,iti va fi simplu.Inainte de razboi,eram prieteni.Tu ne-ntelegi limba? -Da,micutul Ian mi-a aratat ca e destul de usor,daca tu chiar vrei.Ce ai sa-mi dai de ma-ntrebi? -Iti las,atat din partea mea si cat din a noastra,a tuturor,copia asta ilustrata a istoriei noastre.E veche,te-asteapta de multa vreme.Stiam ca ai sa vii atunci cand Vanda a murit,imi spusese cu mult timp inainte.Practic,ea te tinuse ca ucenica tot timpul,fara ca tu sa stii,sau macar sa banuiesti. -Acum imi e clar totul,am zis oftand adanc.Doamne,cat as vrea sa se-ntoarca,dar... -Toti am vrea copila,toti am vrea,rosti batranul in vreme ce aprindea focul.Daca vrei,te poti retrage,iti ajunge pentru azi. Asa era.Am plecat cu capul in pamant,greu de ganduri ce se-amestecau nebuneste,ca stropii de ploaie intr-o furtuna,strangand relicva mult-dorita la piept,plina de-o nadejde pe care-abia acum o vad cat era de absurda.Nici acum nu inteleg ce m-asteptam sa gasesc. In acea noapte am dormit mai bine ca oricand,numai de dimineata visand un rug mare ce ardea sub Santal si tamaie relicve sacre-ale lumii,un firisor de fum subtire si sprinten ce zbura la cer,ducand zeilor vestea unor noi lumi ce s-au nascut pe mormantul celor vechi,in goana veacului ce va sa treaca. M-am trezit plangand,speriata.Ian veni langa mine sa-mi explice gravura ce n-o citisem aseara la luna. Era facuta pe-o pagina-ntreaga si cred ca durase aproape un an,fiind desenata cu-o rabdare si-o finete uluitoare.Desenul arata un grifon care inghitea un ocean intreg de lava ce luase forma unor cristale ascutite,dormind pe un petic de pamant odinioara fertil,dar pe care somnul bestiei il vaduvise de roadele-i faimoase.In jurul bestiei cu aripi de vultur si cap de egreta,acoperita de o armura de crocodil,slujeau niste furnici cu chip de oameni,legate la ochi si cu calus in guri.Deasupra,soarele nu mai aparuse,fiind o noapte neagra,cu un cer vaduvit de luna sau stele. Sub desen scria cu litere gotice " Sic transit gloria mundi." Atunci am inteles cu-adevarat despre ce era vorba: trebuia ca eu sa aduc dragostea de cunoastere inapoi in Imdemmi Grota,pentru a ucide bestia ce nu ne lasa sa iesim la suprafata fara a deveni prada de legenda a altor natiuni.Trebuia,cu alte cuvinte,sa redevenim ce-am fost odinioara.Batranul preot imi spusese ca nu fusesem mereu ignorantii de-acum.Cand eram la suprafata,aveam minti sclipitoare,arme si masinarii de poveste,leacuri ce altii numeau scorneli.Eram,candva,o forta de temut nu prin numar,ci prin mintile noastre.De ce sa mint.ca aveam si conducatori ce impuneau respect,ale caror modele ne doream cu totii,din suflete,sa le putem atinge.N-aveam orgolii,asa ca,atat cu ceilalti,cat si cu noi,ne purtam ca si cum ar fi fost o alta parte a fiintei. Ultimul nostru conducator murise in razboiul cu lumea gheturilor,iar de-atunci incepuse declinul.Zanda a fost pusa lider,ca sa-i tina-n frau,iar atunci cand s-au scufundat,totul a-nceput sa fie asa cum se-asteptau ea si toata planeta:decadenta si blestemul din cenusa carora trebuia sa renastem aparusera. Asa ca mi-am luat ramas-bun de la prietenii nostri de gheata,cu sufletu-mpacat.Stiam acum ca trebuia sa stau stramb si sa judec drept,sa renunt la mine pentru ei,sa le readuc viitorul pe uscatul de unde plecase cu ani in urma,exilat,surghiunit de decadenta.Nu mi-era foarte clar si cum anume o voi face,asa ca am luat-o la pas prin munti,in drum spre casa,visand la un pian cu coada de paun si-o cometa cu inspiratie care sa ma loveasca din senin. Dar,pana atunci am decis ca voi fi eu,pentru ca falsitatea e simtita mereu,iar pe termen lung nu a dus niciodata la crearea a ceva pozitiv,fiindca,asa cum imi zicea bunicul meu adesea,"o parte din nimic e tot nimic".