Pustiu

Nu iesi astazi pe strada
Fiindca ochii n-o sa-ti vada
Decat case si alei
Pustiite de oameni

N-ai sa mai vezi jocuri de prichindei
Nici soapte-ncantatoare de Orfei.
Cu totii se simt mult prea grei
Sa-ncerce sa scoata la iveala
Bucuria vietii din ei

Se simt macinati de indoiala
Cand vad ca viata nu le e loiala
Si ii schimba fara urme de regret,
Fara sa socoate ce e drept

Ia-o la goana de locurile pustii
Caci de-s vii sau moarte nici nu vei sti
Ca n-ai de unde sa iei idei sau marturii

Alearga spre padurea goala
Sa te fereasca de ciment si smoala
Ce repede trupul firav ti-l doboara,
Lasand sufletul sa moara
In regrete si idei azvarlite-ntr-o doara,
Ce o sa te doara mai mult ca prima oara.