Vals rusesc

Fasii de noroi si lacrimi de brocart.
Afara ploua,desi ceru-i prea putin innorat,
Iar flasneta repeta o bucata de demult

Camera-i goala,plina de papusi,
Berze si egrete asculta pe la usi
Iar ariciul tese o alta lume

Le-a pus pe papusi sa danseze,
Acel vals perfect,de artisti desenat,
De micuta ascunsa dupa draperie imaginat

Matrioska zburda vioaie,
Afara,pe caldaram,umbra uitarii pierduta printre zoaie,
Rozele-nfloresc din zapada
Iar din cer amintiri incep sa cada

O copila pe colina danseaza
Calare pe tarantula cea mai viteaza
Uimind mai bine de-o lume
Cu simtu-i ce pare c-apune

E invaluita ca de un sal
De muzica mundana pe care-o simte,
Care-o supune fara cuvinte
Dictata de ritmul ancestral
Ce-i inunda vintrele,val dupa val

Pianul din camera-mparte medalii,
Miticelor papusi ce traiesc fara detalii,
Dansandu-si cu teama ultimul vals
Iar de la iubire la ura-i mai putin de-un pas

De dupa draperie a iesit o baba
Ce vocea trecuta o cheama,
Tinand in man-o tava iar pe cap un sfesnic,
Trezind din adormirea-i timpul cel vesnic

Valhala e mare,uriasa,de gheata...
Regina unor vremi mustind de viata
Se transforma,se contorsioneaza,transfigureaza,
Pana cand miticul originar explodeaza!

I-a explodat si ei pe tava intr-o doara,
Nascand,spre stupoarea generala,
O bucata de hartie smucita-n chip de scrisoare
Scrisa cu limba de soare

E si-a mea,si-a ta,si-a noastra.
O oaza sisifica si vioaie in glastra
Cu slove de ibis si papura alba,
Pe care dulce o leagana
In cant strident de lebada
Pe harpa lui Orfeu,
Ce pazeste enigma oricat pare de greu,
Ca,pana la urma,drumul din munte nu-i drept mereu

A crescut copila de dupa draperie,
A imbatranit si pianul
Insa nimic nu-i mai sperie
Pe temerarii ce-au murit rescriind dunele
Ce-acopera,dantelate,dunele

E ultimul acord din valsul rusesc,
Un incendiu din cutia de chibrite stins cu vodca,
Papusi imbatranite oarecum tardiv
Daca te uiti in urma si vezi cat gresesc
Atunci cand sub ultimul pamant manastiresc
Tainici bobocii de roua infloresc
Si cortina cade...
Lasand marturie mii de soapte
Care sa-ti tulbure sufletu-n noapte,
Calator ingenuu pe mai departe.