Dinamita

E un scrin cu dinamita in camera mortuara,
Tacerea ma doare mai rau ca prima oara
Astept cu nerabdare durerile-mi sa moara,
Luminile din pamant coboara

Ai dinamitat tot cand ai plecat,
Fara nici macar o urma de regret fata de ce s-a intamplat,
De parca n-ai fi fost acolo cand s-a derulat

Lasa,fugi,goneste nebun;
Am dezamagirea cui sa mi-o spun,
Nimic nu mai rasuna in suflet acum
Si iata-ma singura la inceput de drum

O poveste care-a explodat nu-i mare lucru,jur!
Insa ce-i abominabil e ca ai facut stanga-mprejur
Tocmai cand incepea sa imi fie mai greu.
Ar fi trebuit sa invat,tu asa faci mereu,
Imi omori sufletul cu mila unui nazist ce-asasineaza un evreu

Cu dinamita-n sange cresc de cand eram o pustoaica;
Pregatita de distrugeri,mai in serios,mai in joaca,
Un suflet stingher ce bate-ntr-o poarta
Dupa care,ascuns,un vis il asteapta
Si asta doar ca sa vada un gol enorm atunci cand se desteapta...

Viata nu ne da clementa,e clar!
Goluri apasa pe cioburi de clestar,
Cu gandul sa le striveasca viata primita-n dar
Fara sa vada disperarea pe jar,
Taine obscure,cu parfum amar,
Comori ce nu-ti lasa nici respiratia macar

Inchisa intr-o caverna de veacuri
Renunt la a mai scrijeli cu unghia pe marmura alba,
Imi vine sa iau amintirile sa le prind in salba
Si sa alerg alaturi,
Caci numai calaii mai au drepturi

Dar incep sa scriu cu un creion pe granit,
Caci tot ceea ce-ncepe are si-un sfarsit
Asadar testamentul meu adus de corbi lihniti
Sper ca l-ati primit
Voiosi,curiosi,de-ndata ce-a sosit
Armata de soli,ce probabil a ostenit

Va las un munte infinit de ura,
De manevrat cu grija,ca-i dinamita pura,
O fiola din otrava ucigatoare
Chiar si pentru cei ce se afla in apropiere,
Numita,simplu,disperare
Un singur lucru va cer in schimb:uitare.

Nu vreau puhoaie de lacrimi surde
Moartea cruda sa mi-o ude,
Nu vreau sa stiu ca va doare
Faptul ca un suflet golas moare;
Fara fanfare,plimbari mortuare
Conduse de multimi indurerate pe culoare

Asa sper ca va decurge marea evadare
A unui suflet zbanghiu,
Dominat de dinamita chiar si cand era prea tarziu;
Intrarea in abis a omului
Care am fost si nu o sa mai fiu

Lasati-mi trupul prada stolului;
Si....fara lacrimi,oricum e prea tarziu
Deci nimic nu mai are rost
Asa ca,va rog,lasati-ma sa renasc asa cum stiu!