Google Search

joi, ianuarie 12, 2012

Sarada liliacului

Ziua adoarme in balon peste lan, Sperantele-admira zorii. Unei noi luni ce iese la mal S-adulmece-n van departarea Preotul alearga pe filele vremii Dup-un labirint al durerii, Iar un cormoran alunga in an Mirosul de moarte al vremii.Mesajele-apar,ca apoi sa dispara Lasandu-ti in urma sufletu-n gara Unde nu-l gasesti mereu ca prima oara Visul alearga incet spre final,Unde pe-un pat de spital Batranul zace,ca un zeu de clestar Gasit si-aruncat iar si iar n gradina mea un pictor Deseneaza atent scrisoarea Ce-o va da curand tuturor Dar danseaza cu mine Un tango gri,dar care Musteste de viata,de aer fierbinte, Pe care nici o cascada nu-l stinge Iar ploaia ramane fara cuvinte. Acum m-a impins Sa dorm pe pat de roua Si legandu-mi mintile desarte De Poarta Infinitului care rade La mine,gatita-n straie noua Sinestezii descrise de ambra Cu spranceana ridicata ma-ntreaba Oare cate vise o sa mai irosesc Alergand dup-un concept nepamantesc Numai liliacul priveste spasit La sarada cea far' de sfarsit, Nascuta dintr-o floare de lemn Si-o mata facuta ghem Ramane doar sa zic adio Acum pe strune de vioara, Trecutului ce inca inconjoara Discipolii lunatici ce canta la chitara, Vrand doar sa scape de-a timpului gheara Dansand cu lumea-ntreaga un tango. Si,certo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu