A fost odata....psihedelic de simplu

Un orasel cernit,undeva in lumea asta infim de mare,dar,cu toate astea,infirm de mic.Era jumatatea lui iulie,care te ucidea incet,fara posibilitate de scapare,asa cum sadicii o fac,masochistii adora si oamenii de rand doar banuiesc.
In cartierul evreiesc,o tiganca cu par alb,tanara de ani,urca grabita niste trepte inalte si inguste,oprindu-se la al VII lea etaj al blocului aproape ruinat de timp.
-Ptiu drace,da' iesi de unde te pitisi,manca-te-ar lepra!Zat d-aici uratule!se rasti ea spre catelandrul cafeniu ce se ascunse de-ndata sub pat,asteptand,speriat,ceea ce va sa urmeze.
Geamul desenat se deschise laarg si,odata cu Crivatul cel hain,aripile corbului umplura-ntreg apartamentul de negura si moarte.
-Infinitele si nevrednicele-mi scuze,matroana a sfarsitului,unde mai vrei sa iti conduc alter-egourile demonice,regina?
-Laasa astea,ia-le la bal diseara!Si ai grija de ele,ca de nu....tu trebuia sa fii mort de mult timp parca??...
-La bal?!?La bal sa fie!dar dac-ai spune si umilului tau slujbaj la ce plan al groazei va fi martor...
-Ti-am zis,esti prea slugarnic si nu-mi placi,ma faci sa cred ca ai ceva de ascuns corbule draga!Si planul ti-l zic ele pe drum!Da fetelor?Sa faceti cum v-am spus,si chiar mai mult,unde e loc.Intelesi?
-Da mama!
-Da bunico!
-Da fiica mea!
Acestea fiind zise,fetele suira pe spatele pasarii,cantand :
"Corbule,pasare sura,fugi acu' din batatura,
C-oi porni fulgeratura!
Du-ma vere in pridvor,
La serbari sa fac omor,
Ca de sange-mi este dor
Si tanti Luna e-n nor!"

"Corbule,copil de mingi,
De la spate sa ne-mpingi,
Cand vrajim sa nu ne-atingi
Ca singur o sa te stingi
Of,ca pe nimeni n-ai sa plangi!"
Asa o larma lasau,ca ti-era teama sa te si gandesti la ce va urma;oamenii erau straini de vacarmul lor ce sfida pana si linistea suverana a eternitatii. Numai ici-colo iesisera oameni in balcoane,evrei speriati ca vor fi jefuiti de bruma de avere pe care o au;batrane ce-au crezut ca vine ceasul cel din urma.
Si,nu-i vorba,erau frumoase fetele tigancii;de o frumusete rece glaciara,lipsita de orice farama de umanitate.
Miriam,cea mai tanara din ele,era o blonda uscativa,cu ochii de caprioara facuti din cele mai pure bucati de gheata pe care tatal Infernus binevoise sa i le dea,palida,aproape stravezie,inalta si cu buze carnoase,de un rozaliu timid.
Lola,batrana inversunata asupra lumii de netrebnici in care traise,era cea mai puternica din cele trei gratii;i-ar fi nimicit pe toti. Se tunsese cheala in semn de protest fata de neinduplecarea tartorelui,care o impiedicase nemilos sa ii omoare.Avea pielea de culoarea cafelei,catifelata si stralucitoare,era scunda si robusta,cu ochi ca iarba,stralucind rece,cu unghii lungi,albe,mate si caleidoscopice.
-Hei,birjar batran,te-oi fi pomenind ca ajungem la final!??Ai mare grija,eu nu-s ca astea,pe mine nu ma duci! Ne-ai ratacit,nu?Ramolitule...las' ca-ti fac eu un bine,si o rog pe Azazel sa te schimbe.Pff...rosti indignata Ixor.
-Nuuu,ferit-a Batranu' stapanica!Acus ajungem,numai sa ai putina rabdare.O sa vezi si matale ce inseamna sa fii batrana,ai mila!
-Ho ma,ca te puneam paznic acasa si in locu-ti catelandrul Lolei...ca i-o fi ajuns cat s-a furisat sub pat!
Ixor era cea mai umana dintre toate.Inalta,cu forme pline,par de culoarea lemnului si pamantului,lung pana-n calcaie,fata de copilas inocent si cea mai blanda si rationala dintre toate.
-Aaaa,apai asa,domnita,ma-nvoiesc,cum nu!Nemuritor-nemuritor,da' de obosit tot obosesc.Gata domnitelor!
-Sa ne privesti!zise poruncitor Miriam
Ajunsera la o casa mare,pe malurile unui lac limpede,dar care se tulbura la sosirea lor.Aratau ca cele mai suverane dintre reginele ce-au domnit vreodata.In camera luminata cu candelabre mari de cuart,se auzeau acorduri de vioara si clavecin,de pian,flaut si acordeon.Dansara,facand invidioase doamne si slugi deopotriva.
La un momentdat,Miriam striga cu glas de tunet si pedeapsa:
-Hell,fetito,de cand te-astept!
Geamuri se sparsera si austrul incepu sa le biciuie carnea impopotonata si totusi firava,vulnerabila.
-Hekkate!!!!urla Irox cu glas de foc. Si incepu sa ploua cu sange inchegat,ucigand tot fastul.Mirosul disperarii fu simtit.Luna iesi din nori,demascand o priveliste ce se dorea ocultata cu strasnicie,de toti si de toate.
Cei din casa incepura sa urle si sa alerge,disperati,in stare sa dea orice,numai sa se salveze,impovarati de vina cea grea,imposibil de sters.
Atunci aparu rezemata de balustrada,cu un pahar de ambrozie sangerie in mana,Lola. Erupse,cu toata ura stransa de milenii,rostind o ruga aprinsa ca un rug.
-Lillith,Shiva,zeite ale lumii de dureri,ajutati-ma,nu ma lasati!
Oamenii incepura sa se bata,casa se darama,lacul secase,acoperisul lua foc,pamantul se rupse pentru a nu se mai reface vreodata.
De-abia atunci intelese corbul,slujitor brav,care era planul:razbunarea Lolei ce ii mancase eternitatea,fusese ingaduita,in final. Ramase uimit de ceea ce vedea,dar si mandru. Nu mai ramase nimic,decat o darapanatura in aer si scrum.
Atat a ramas din ruinele cartierului evreiesc.
-Hai fetelor,sa mergem acasa!Va multumim de ajutor,surioarele noastre de foc! Ne va fi dor de voi,dar..
-Lasati,mai venim noi pe-acolo,ca si noua ne este.Si...ne-a facut placere,altfel gaseam pretexte sa ne eschivam.
Si pornira,agale,trei la deal si trei la vale,fluierand a paguba.
-A fost odata....a...a fost...maraia catelandrul sperios in fata unui tablou,desen cu un rinocer ce plange cu lacrimi de crocodil.
In Irlanda,o fetita visa urat,si sari din pat tipand in miez de noapte:
-Maami,mami,fugi,ca vin sa te omoare!Nuuu,e mamica mea,nu va las!Fuugi!!!
-Miranda,scumpo,nu-i nimic,ce s-a intamplat?
-Am visat niste femei cu aripi de noroi si serpi in loc de par ca ne alergau sa ne omoare!
-Ooff,draga mamii...ti-am zis sa nu mai iei LSD seara,ca-ti otraveste visele!
-Pai...
-Pai nimic.E de la pandantivul cu paianjen sangerand,combinandu-l cu doza de seara...
-Dar nu are nimic de-a face cu accesoriile mele!
-Uite ca a creat subconstientul tau insomniac una.E...psihedelic de simplu,dormi la loc.
-Bine.
Ca asa suntem noi,oamenii:iubirea e LSD-ul,iar realitatea subconstientul.Altfel...nu se stie ce-ar fi,sau DACA ar fi. Poate nu ar mai fi povesti care sa inceapa cu "A fost odata...". Sau poate numai asa ar incepe...cine stie?
Tu...stii?Cum ar fi? Cum n-ar fi? Zi-mi si mie,ca sunt curioasa!
Te rog!