Traim intr-o lume a carei baza se pune pe motive,iar "trebuie" ajunge sa fie primordial.
Astfel,notiuni ca normalitatea si spontaneitatea au devenit,pe zi ce trece,simple cuvinte lipsite de sens,pentru a face ceva.Actiunile facute nemotivat,instinctual si afectiv sunt privite cu ochi suspiciosi,ca o ilegalitate comisa din pura placere.Nu mai exista multi oameni spontani,a caror viata nu este guvernata de intrebarea "De ce?",insa si cei care mai exista sunt priviti cu o raceala si o indiferenta greu de egalat,infioratoare chiar.
In societatea actuala,cuvantul de ordine este Trebuie.Trebuie a devenit un Atlas al lumii contemporane,insa relativ greu de identificat. Oamenii puternici,capabili sa faca ceva care sa marcheze oamenii,evenimentele,timpul si istoria sunt considerati cei guvernati de "Trebuie",calculati si reci,din care orice farama de spontaneitate si umanitate dispare sau a disparut.
In fapt,aceia sunt cei mai slabi si mai predispusi la esec oameni,deoarece fundamentul caracterului lor este cel mai fragil construit,la prima zdruncinare a pseudo-valorilor induse de societate,cedand iremediabil.Insa asta e ceva oarecum logic,daca facem o scurta analiza a oamenilor:tot mai multe fraze incep si se termina cu "trebuie",considerat un lait-motiv al progresului umanitatii.Unde au disparut acei oameni spontani,creativi si,mai presus de toate acestea,cu taria necesara sa iasa de sub anonimat? Nu se stie,insa oameni ca acestia sunt cu fiecare secunda tot mai putini,iar de ceilalti,din aceasta cauza,ii privesc ca pe genii,fiind inconstienti de faptul ca "geniu" poate fi oricare din ei,dar pretul e sa renunte la protectia pe care inconstientul lor crede ca le-o ofera "trebuie".
Nu neg rolul motivelor si al motivatiei in cotidian,caci sunt conditii imposibil de negat ale vietii si misiunii de-a trai.Neg insa cu inversunare rolul lui "trebuie" ca motiv unic,principal,in afara caruia orice altul pare lipsit de valoare.
Trebuie,in aceasta forma de motiv infinit,atemporal si suprem este el insusi o negatie impertinenta:negatia liberului arbitru.E ca un corset de titaniu,care infraneaza o rasa intreaga,de la aparitie pana la moarte.Ori,nu e liberul arbitru sinonimul absolut al umanitatii?E nevoie sa nu fim oameni ca sa fim puternici,sau sa fim puternici ca sa fim oameni?
Cat adevar se ascunde in fraza "Cunosti cuvantul TREBUIE,datorita lui poti face multe lucruri care altfel par imposibile."?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu